Cum transformi școala lui „fiecare pentru el” într-o comunitate unde oamenii se bucură să crească împreună?
Directoarea Școlii „Mihai Viteazul” Pucioasa
Aurora Zamfir a reușit să aducă în școală peer teaching-ul, îmbogățind nu doar lecțiile predate, ci și legăturile dintre profesori și profesori, profesori și elevi.
O comunitate în care profesorii cresc împreună și se susțin reciproc, elevii ies cu zâmbetul pe buze în pauza în care muzica răsună peste tot și fiecare om se simte în siguranță și încurajat să exprime ce gândește, indiferent de rolul său – așa suna visul Aurorei Zamfir pentru școala în care a pășit mai întâi ca învățătoare, la nici 19 ani, și, mai apoi, ca profesor de limba și literatura română. Încă de dinainte de momentul din 2017, când a devenit director, a plantat primele semințe ale visului ei – atât prin modul nonformal în care susținea orele de la clasă, cât și prin bucuria și încrederea cu care își împărtășea ideile și cunoștințele cu ceilalți profesori. De multe ori a fost vocea colegilor ei: ca lider de sindicat, a verbalizat ceea ce alții nu aveau curaj să spună, împovărați de vechea mentalitate în care relațiile de putere și autoritatea erau singura cunoscută.
Prin curaj, asumare, determinare și implicare le-a câștigat încrederea colegilor pentru marea provocare pe care a îmbrățișat-o odată cu rolul de director: aceea de a aduce cu adevărat oamenii împreună într-o comunitate a învățării, a sprijinului și a bucuriei de a împărtăși.
Tranziția de la „Poate cineva să mă ajute?” la „Aurora, am o oră liberă. Te pot ajuta cu ceva?”
Când liderul ridica întrebarea „Poate cineva să mă ajute cu acest lucru?”, tăcerea deplină se lăsa în cancelarie: oamenii nu erau obișnuiți să lucreze împreună, să se implice în afara orelor de la clasă și să îmbrățișeze spiritul de echipă. Cel mult 1-2 colegi spuneau: „O fac pentru tine…”. „În școala noastră erau și atunci profesioniști foarte buni la nivel individual. Dar la început nu eram o echipă: fiecare era pentru el. Mi-a luat 7 ani ca să pot afirma că astăzi suntem ca o familie”, povestește Aurora Zamfir.
Cum inspiri profesorii să contribuie și să se implice atunci când celălalt, fie el lider sau un alt coleg, are nevoie de o mână de ajutor? Cum facilitezi trecerea de la mentalitatea „fiecare pentru el” la „hai să rezolvăm asta împreună”? Metoda Aurorei Zamfir arată că e nevoie de răbdare și de comunicare empatică: „La început eram un nucleu de 3-4 oameni. Cu timpul, ni s-au alăturat tot mai mulți: fiecare aducea pe altcineva și tot așa. Indiferent cât de grea era munca pe care o aveam de făcut, am reușit împreună s-o facem plăcută: cu un pic de simț al umorului. Când ne strângeam cu toții, se crea, natural, o stare de bine. Era o atmosferă de lucru plăcută.”
Cu un pic de umor, dar și cu multă recunoștință exprimată cu fiecare ocazie s-au transformat relațiile dintre profesori și modul de raportare la muncă: „Am mulțumit de fiecare dată fiecărui coleg: pentru că m-a ajutat, pentru că a ținut o oră altfel la clasă, la finalul căreia copiii au ieșit cu zâmbetul pe buze în pauză. Mi-am exprimat recunoștința și public. Noi, oamenii, avem nevoie să vedem că eforturile și implicarea noastră sunt văzute și apreciate, nu considerate ca fiind implicite.”
Cu fiecare mulțumire și semn că sunt văzuți, profesorii au făcut încă un pas spre noul lor lider. La rândul lor, vedeau că este acolo cineva care acționează spre binele și dezvoltarea lor și a elevilor: după ce a identificat, alături de directorul adjunct Alina Pincovici, o nevoie stringentă în direcția perfecționării, Aurora Zamfir a alocat fonduri din bugetul școlii pentru dezvoltarea profesională a cadrelor didactice. Profesorii au început să meargă la cursuri conectate cu nevoile lor de perfecționare și cu nevoile școlii, lecțiile de la clasă s-au îmbunătățit și s-au modernizat cu noi tehnici și metode de lucru, inclusiv sau mai ales aliniate la tendințele practicilor europene în domeniu.
Dacă înainte se lăsa tăcerea la auzul întrebării „Poate cineva să mă ajute?”, acum sunt profesori care vin în ușa deschisă a cabinetului liderului lor și spun: „Aurora, am o oră liberă. Te pot ajuta cu ceva?”
Iată, visul de a crea o comunitate de învățare dădea roade. Iar odată cu participarea la Academia de Leadership și Management Școlar și la programele Edu Networks și Human Kind, visul a înflorit la adevăratul potențial.
Confirmări care oglindesc transformarea Școlii „Mihai Viteazul” în urma programelor AVE
- În școală s-au format microcomunități de învățare și practică – așa cum este cea din sfera literației, componentă relevantă pentru actul educațional.
- Învățarea este amplificată și are loc într-un climat al stării de bine, datorită programului HumanKind, unde accentul se pune pe conceptul de inteligență emoțională. Cei 6 profesori participanți în program au împărtășit know-how-ul și celorlalți colegi care acum folosesc aceleași principii de predare și conectare cu elevii. Totodată, școala este percepută și în exterior ca un spațiu al stării de bine – profesori nou-veniți în școală și-au dorit să vină aici, pentru că au auzit că „este un mediu plăcut, care pune preț pe liniștea psihologică”.
- Grupul cadrelor didactice a devenit o adevărată comunitate deschisă care învață împreună: „Inspirați de parteneriatele pe care și AVE le are cu alte asociații cu viziune similară asupra educației, am învățat și noi să ne purtăm ca o comunitate. Nu ne mai temem să împărtășim unii altora ce știm sau ce cursuri am mai descoperit. Schimbul de cunoștințe și experiențe profesionale este un mod prin care ne sprijinim și ne susținem unii pe alții în procesul de creștere. Competiția de dinainte a fost înlocuită de spiritul de comunitate și de colaborare.”
- Peer teaching-ul este practicat în școală din anul 2023. Astfel, profesori de materii diferite își aduc laolaltă ideile și cunoștințele din toate cursurile la care au participat și țin, doi câte doi, lecții cu clasele de elevi. Până acum, predarea integrată a avut loc la orele de dirigenție, educație civică, dezvoltare personală. Urmează ca peer teaching-ul să fie integrat curricular, în toate celelalte ore.
Recomandările
Aurorei Zamfir
„Încurajez toți directorii să nu renunțe și să-și păstreze vie speranța și încrederea că-și vor atinge obiectivul. Le recomand să se uite cu atenție în jur, căci sigur vor descoperi și alți oameni cu nevoi similare și cu mentalități similare cu ale lor. Totodată, este important să-și exprime nevoia, să aibă curaj să ceară ajutor. Dacă li se deschide o portiță, să nu ezite să intre, să vizioneze, să asculte cu atenție, să aleagă ce li se potrivește, să aplice și să adapteze, pentru ca mai apoi să vadă ce funcționează în cazul lor.”
„Comunitățile și programele de învățare sunt esențiale pentru evoluție, pentru transformare. În acest sens, programele AVE merită toate aplauzele – sunt dinamice, inspiraționale și transformaționale, bazate pe atenție și pe monitorizarea continuă a progresului.”