De la 50% absenteism, la 92% prezență la școală
Școala Gimnazială Nr. 1 Dobrin
Delia Petran a pășit pentru prima dată în Școala Gimnazială Nr. 1 Dobrin în 2011, ca profesor de limba și literatura română cu 13 ani de experiență la catedră.
Primele întâlniri cu copiii și profesorii au fost neașteptate: a găsit aici o comunitate școlară resemnată, fără încredere în ea și paralizată de sentimentul acut de insuficiență. Nu i-a fost ușor să asiste la starea generalizată de neîncredere. Ar fi putut să solicite transferul la o altă școală. A simțit însă să rămână: „Mi-am dat seama că acei copii pot. Aveau nevoie de cineva care să le arate că au potențial!”
Profesoara de română a ales să le fie ea imbold celorlalți, dincolo de orele de la catedră, și să faciliteze contexte prin care oamenii să-și recapete curajul, zâmbetul și speranța: „Primul proiect pe care l-am implementat cu fonduri de la Banca Mondială se numea «Un zâmbet și o rază de soare», ceea ce simțeam eu că lipsea atunci din comunitatea noastră. Am investit fondurile alocate în achiziția de calculatoare, în organizarea unor excursii cu copiii, în diverse activități de parenting care veneau în sprijinul părinților. Acela a fost un prim moment de schimbare în școală.”
Rolul de director, pe care și l-a asumat în urma obținerii postului prin concurs în 2017, a ajutat-o pe Delia Petran să ducă schimbarea la un nivel și mai profund, cu efecte vizibile în comunitate. Printre altele, a crescut rata de prezență la școală și a unit comunitatea facilitând contexte de conexiune reală, de la om la om, între copii, părinți și profesori. Susține că Academia de Leadership și Management Școlar a ajutat-o să-și înțeleagă mai bine rolul de lider și să învețe să creeze un climat de siguranță emoțională: „Copiii din mediul rural au mare nevoie de susținere emoțională. Dacă un copil nu e bine cu el, nu poate face progrese academice.”
Absenteismul și abandonul școlar, cele mai stringente provocări cu care Delia Petran a intrat în Academia de Leadership și Management Școlar
1 din 2 copii nu veneau la școală – asta era realitatea sumbră din Școala Gimnazială Nr. 1 Dobrin, în 2011. Mai mult, abandonul școlar era prezent încă de la învățământul primar, puternic influențat de condițiile financiare precare ale familiilor din localitate, de lipsa de motivație și de neîncrederea atât în sistemul de învățământ, cât și în sine, răspândită printre copii și adulți deopotrivă.
În acest context, Delia Petran și-a stabilit misiunea personală clarificată cu timpul, pe măsură ce a avansat în propriul proces de transformare: „Să lupt cu adevărat și cu bucurie pentru a deveni cea mai bună versiune posibilă a mea, în timp ce mă dedic lumii și oamenilor din jurul meu.” S-a dedicat obiectivului de a încuraja rata de prezență la școală. Simțea însă că avea nevoie să fie un bun manager și lider pentru ceilalți, să-și dezvolte și alte competențe care s-o sprijine să-și atingă obiectivul.
„Înainte de Academia de Leadership, nu știam, de exemplu, să deleg sarcini. Mă supraîncărcam eu. Nu știam că este nevoie să-i implic pe oameni în diverse procese și că în felul acesta le cresc nivelul de motivație. Nu știam nici în viața personală, nici în cea profesională să le acord celor din jur suficient timp și spațiu. Adevărata schimbare a început, de fapt, cu mine. Apoi i-am inspirat pe ceilalți prin propriul exemplu. Astăzi, schimbarea în școală e vizibilă mai ales din punct de vedere relațional: suntem o comunitate cu relații sănătoase, bazate pe egalitate și valori despre care discutăm periodic, ne-am îmbunătățit comunicarea, am devenit mai curajoși. Profesorii care vin acum în școala noastră remarcă diferența: observă imediat că ai noștri copii sunt mai încrezători, știu să argumenteze, au curaj să spună nu și să motiveze, de pildă, de ce nu rezonează cu o activitate sau alta.”
Programele și proiectele care le-au dat copiilor imboldul să vină cu drag și încredere la școală
Delia Petran a propus o schimbare pozitivă majoră de discurs: a înlocuit „reducerea absenteismului” cu „încurajarea prezenței la școală”. Unul dintre cele mai mari proiecte care a implicat comunitatea a fost competiția „Niciodată nu sunt singur la școală”: „A fost un proiect bazat pe gamification, care încuraja prezența la școală prin diverse recompense alese de copii. De exemplu, clasa câștigătoare a unui modul alegea filmul pe care îl vedeam cu toții. Totodată, «Prânzul în familie» a fost un proiect care a adus împreună toți copiii. O dată pe lună luam cu toții masa la școală; fiecare aducea ce putea. Când stăm cu toții la aceeași masă, învățăm să ne acceptăm și să ne conectăm.”
Schimbarea de discurs, încurajarea gândirii pozitive, aprecierea constantă a reușitelor mai mari sau mai mici – toate au creat, pas cu pas, un climat de siguranță emoțională și acceptare, o școală unde oamenii simt realmente că sunt conectați și că formează o comunitate. Pentru Delia Petran, cea mai mare bucurie și confirmare că își urmează misiunea este feedbackul primit de la elevi: „Într-o lume în care poți fi oricine, dumneavoastră ați ales să fiți cea mai bună directoare!”
Confirmări care oglindesc transformarea Școlii Gimnaziale Nr. 1 Dobrin
- Rata de prezență din anul școlar 2023-2024 a fost de 92%. Elevii vin cu bucurie la școală și se încurajează între ei în acest demers, motivați de evenimentele, proiectele și oportunitățile de învățare formală și non-formală care îi așteaptă aici.
- Fiecare elev a înregistrat un progres individual mai mare cu 0,5-1,5 puncte.
- Copiii au devenit încrezători în propriile idei și chiar proactivi, dezvoltându-și „mentalitatea de învingători”. De exemplu, fetele, dorind să ia parte la o competiție sportivă, au decis să facă echipa de majorete a școlii.
- Oamenii nu se mai concentrează pe probleme și pe mentalitatea lui „Nu se poate!”, ci caută soluții pentru provocările pe care le întâmpină.
- După 12 ani de funcționare simultană la învățământul gimnazial cu doar două clase, anul acesta, în 2024, școala a reușit să aibă 3 clase, dintre care a VII-a și a VIII-a sunt independente.
- Școala a derulat parteneriate cu asociații care acționează în sfera educației, precum Narada și World Vision. Prin intermediul lor, copiii au fost susținuți din punct de vedere financiar să-și continue studiile. De asemenea, părinții au devenit mai angajați în educația copiilor și au început să conștientizeze importanța școlii în viața celor mici.
- Profesorii și-au dezvoltat resursele interioare necesare pentru a le acorda sprijin emoțional copiilor: prin feedback pozitiv sau printr-o încurajare atunci când dau de greu.
- Părinții sunt mult mai implicați în activitățile școlii, așa cum este organizarea începutului de an școlar. Dincolo de faptul că vin în sprijinul profesorilor și al copiilor lor, aceștia înțeleg mult mai bine importanța unui climat psihologic sigur pentru un proces de învățare armonios.
Recomandările
Deliei Petran
„Înainte de orice, fiecare director trebuie să stea cu el însuși, să fie sincer cu el și să-și facă o listă cu lucrurile care merg bine, dar și cu cele care nu merg bine încă în comunitate. Este necesar să-și recunoască nevoile și să facă o analiză onestă a acestor nevoi – cum a fost pentru mine nevoia de a învăța leadership. Să ne amintim că schimbarea începe cu fiecare dintre noi.”
„Acum că-și cunoaște nevoile, poate căuta programe prin care să se dezvolte și să învețe să fie un bun manager și lider, să delege, să-și construiască echipa, să măsoare progresul. Academia de Leadership și Management Școlar a fost pentru mine unul dintre aceste programe, alături de Școala Încrederii și Teach for Romania.”
„Progresul se măsoară constant, pentru a verifica dacă schimbarea propusă chiar se realizează în realitate. De exemplu, în școala noastră organizăm periodic ședințe de recalibrare bazate pe obiectivele propuse. Monitorizăm obiectivele și, la nevoie, ajustăm măsurile prin care le atingem.”
„Progresul și transformarea nu pot avea loc în lipsa unei comunități. Este esențial să înțelegem că școala nu este despre noi ca directori, ci despre a fi împreună în comunitate.”